Există cinci etape prin care trece orice persoană când are de-a face cu moartea cuiva drag, ori a unui prieten apropiat, etape care sunt asemănătoare cu cele ale durerii, adică negarea, mânia, negocierea, depresia și acceptarea:
Prima etapă e șocul. Prima reacție a unei persoane căruia i se spune că cineva drag lui a murit este Nu!
A doua etapă e negarea. Suntem o societate ce neagă moartea și care încă speră că nu e adevărată. Folosim termeni precum, a trecut dincolo, în loc de mort.
A treia etapă e mânia. Odată ce acceptăm că moartea cu adevărat a avut loc, mânia de obicei izbucnește, însă de cele mai mult ori această mânie e îndreptată împotriva lui Dumnezeu, a doctorilor, a medicinei în general, a altor membri ai familiei, a lumii ori chiar asupra a noi înșine.
A patra etapă e doliul, tristețea. De obicei aceasta e și cea mai lungă fază care se poate întinde pe câte luni ori chiar ani de zile. Poate fi caracterizată de sentimentul de depresie, vină continuă, boală fizică, singurătate, panică și momente de plâns din senin.
A cincea etapă e recuperarea sau acceptarea. La acest moment suntem recuperați și în sfârșit ne continuăm viețile.
Despre moarte și muribunzi de Elisabeth Kubler-Ross
