Într-o zi, un lup, obosit din cauza fărădelegilor lui, şi-a propus:
– Merg şi eu să mă spovedesc.
Şi s-a dus.
Confesorul, după ce i-a ascultat cu răbdare numeroasele păcate, l-a întrebat:
– Prietene lup, te căieşti cu adevărat?
Lupul a răspuns imediat:
– Da, părinte, mă căiesc din toată inima.
Dar între timp, auzind afară oi şi miei behăind, acel lup ahtiat îi spune confesorului:
– Părinte, vă rog, daţi-mi mai repede dezlegarea. Ceva… „de iubit” mă aşteaptă afară! Amin.
