O femeie tânără se întorcea acasă de la muncă în autoturism. Conducea cu multă atenție , pentru că autoturismul pe care îl folosea era foarte nou, luat de la vânzător cu o zi înainte și cumpărat mai ales cu economiile soțului, care făcuse mai multe renunțări pentru a dobândi acel model.
La o intersecție deosebit de aglomerată, femeia a avut o clipă de nehotărâre și a ajuns să tamponeze o altă mașină.
Tinerei femei i-au dat lacrimile. Cum ar fi putut explica paguba soțului?
Conducătorul celuilalt autoturism a fost înțelegător, dar a explicat că trebuiau să-și dea reciproc numărul permisului și datele certificatului de înmatriculare.
Femeia a căutat documentele într-un plic mare, din plastic maro. În timp ce încerca ea să le scoată, căzuse o bucată de hârtie. Cu o caligrafie specific bărbătească, erau scrise aceste cuvinte: „În caz de accident… amintește-ți, comoara mea, eu te iubesc pe tine, nu mașina!”
Vor trebui să-și amintească toți, întotdeauna: persoanele contează, nu lucrurile. Cât facem pentru lucruri, mașini, case, organizare, eficiență materială! Dacă am dedica același timp și aceeași atenție persoanelor, lumea ar fi diferită.
Va trebui să găsim timpul pentru a asculta, a ne privi în ochi, a plânge împreună, a ne încuraja, a râde, a ne plimba… Și numai aceasta vom duce cu noi înaintea lui Dumnezeu. Pe noi și capacitatea noastră de a iubi. Nu lucrurile, nici hainele, nici acest trup….
