Un pescar se afla în barcă cu cei doi fii ai săi în mijlocul mării. Ei au dat de o furtună extrem de violentă, atât de violentă încât barca lor a fost distrusă iar ei au fost nevoiți să sară în apă. El se gândea că nu va putea fi salvat de fii săi. Așa că s-a rugat lui Dumnezeu și i-a promis ca dacă va fi salvat va merge imediat la o Biserică și va aprinde o lumânare. După o perioadă, a văzut o bucată mare de lemn care era destul de mare încât să îi țină pe doi dintre ei până vor ajunge la un mal. Ajunși la mal au mers și au tot mers și au trecut de o biserică. Fiul i-a amintit Tatălui, Tată, ai promis că dacă vei fi salvat vei aprinde o lumânare în Biserică! Hei, copil naiv ce ești! Taci din gură! Nu vorbeam serios când am zis asta. Nu e adevărat. Doar glumisem! la certat tatăl. E asemenea acelei ziceri care spune că promisiunile sunt făcute doar pentru a fi încălcate!
Oare de ce le vine atât de ușor, străinilor să spună Mulțumesc, însă e atât de greu pentru cei de lângă noi, rudelor și prietenilor, noștri, ba chiar și nouă înșine.
