În timpul celui de-al doilea război mondial, trei capelani au devenit prieteni foarte buni, unul dintre ei era catolic, al doilea protestant iar al treilea evreu. Acești trei prieteni au făcut un vot, un jurământ că dacă unul din ei avea să fie ucis, supraviețuitori să anunțe familia și să aibă grijă ca acesta să fie înmormântat cum trebuie.
Capelanul evreu a fost ucis. Ceilalți doi nu au reușit să găsească o sinagogă sau un rabin. Într-un final, într-un sat din Franța, au reușit să găsească o frumoasă Biserică Catolică cu un cimitir foarte bine îngrijit. Să mergem și să vedem preotul, i-a sugerat capelanul catolic, poate ne va ajuta.
Capelanul a vrut să îi ajute însă nu era sigur dacă și avea cum. Întoarceți-vă mâine le-a spus acesta. Voi căuta toate cărțile și voi vedea dacă voi găsi vreo regulă care să îmi permită ca un credincios ne-catolic să fie înmormântat în cimitir.
A studiat întreaga noapte, însă fără succes. Îngropați-l în afara gardului, le-a spus acesta. Voi avea grijă de mormânt eu însumi.
Când războiul s-a terminat, s-au dus înapoi pentru a vizita mormântul prietenului lor. Însă surpriză, nu exista nici măcar un semn. S-au dus la preot și i-au cerut explicații. Preotul doar le-a zâmbit și a spus, Mormântul arăta atât de singuratic în afara gardului încât am continuat să caut. Și ai găsit o regulă care să îți permită să îl muți în cimitir? L-au întrebat ei. Nu am găsit nicăieri o astfel de regulă. Însă nu am găsit nici o regulă care să îmi interzică să mut gardul cimitirului. Așa că el a rămas unde l-ați pus.
